Titlul textului poetic

  Titlul trebuie să ofere o cheie spre descifrarea conotațiilor, însă să nu-l explice direct.

,,Titlul, consideră Paul Cornea, trebuie să fie șocant și sugestiv, să-și dezvălui conținutul cât mai puțin''.

Ca structură, titlul textului poetic, poate fi:

a. un cuvânt (substantiv-propriu - Eminescu de Liviu Deleanu; verb - Ninge de Victor Teleucă; conjuncție - Că de Adrian Păunescu);

b. o îmbinare (Crăiasa din povești de M. Eminescu);

c. o propoziție principală (Te-ai prefăcut într-un măr de Vasile Romanciuc);

d. o propoziție secundară (De parcă te ascultă Eminescu de Vasile Romanciuc).

Din punct de vedere al stării de spirit, al conținutului ideatic, titlurile pot indica:

a. specia literară:

Psalm de Lucian Blaga, Haiku de Nichita Stănescu, Meditație de Dumitru Păsat...

b. tema sau motivul:

Iarna de V.Alecsandri conturează tema naturii: un peisaj de iarnă.

c. ideea:
Titlul De parcă te ascultă Eminescu de Vasile Romanciuc sugerează îndemnul spre o vorbire impecabilă, frumoasă, ne amintește încă o dată că Eminescu e cel care are dreptul ,,să ne judece''(Gr. Vieru), el rămânând ,,Tatăl nostru din Cuvinte''(Nicolae Stoie).

d. un simbol