Realizează, în limita a 1-1,5 pagini, o caracterizare a personajului Ioana, în baza fragmentului dat:
[Acţiunea are loc în toamna anului 1940, în satul Siliştea-Gumeşti, din Cîmpia Dunării.]
Într-o zi a lui Birică îi spuse Ioanei: "Tu te-ai uitat la ăsta al lui Parizianu, alde Ştefan? La toate horele vine aproape de noi şi zgîieşte ochii la tine!!!" "De ce nu la tine?" se mirase Ioana. "De unde ştii că la mine?" "Păi am vorbit cu el," zise a lui Birică. Şi iată că deodată, la un an după aceste cuvinte, Ioana îi şopti acestei prietene: "Surată, am să te rog ceva, dar să nu spui la nimeni." "Bine, n-am să spun." "Treci diseară pe la Ştefan al lui Parizianu şi spune-i că îl aştept la poartă." Chemat la poartă de către această fată, Ştefan fu uimit... Dar se duse...
Ioana nu era la poartă, dar apăru îndată ce se opri el pe podişcă.
― Bună seara, Ştefane, sau n-ai gură, zise ea de lîngă stîlp, văzînd că el tace. Ştefan al lui Parizianu nu răspunse, dar se apropie de ea. Urmă o tăcere pe care tot ea o rupse:
― Am auzit că pleci! Şi se miră cu o voce şoptită și batjocoritoare: Ei, cum pleci şi nu-mi spui şi mie?! Aştepţi să trimit eu pe cineva să te cheme?
― Cum să n-aştept? îi şopti Ştefan. Să spună pe urmă prietena ta că... De mai mult de-un an de zile vin la horă să vorbesc cu tine şi tu te faci că nu mă vezi... De cînd te-ai făcut mare ai uitat... Te faci c-ai uitat... Eu mă duc la Bucureşti...
― Asta ştiu. Nu eram noi doi acuma aici, adăugă ea, dacă n-aş fi ştiut că pleci la Bucureşti.
― Aşa, murmură el. Şi eu, care ţineam la tine de cînd erai mică...
―Mai bine zi că eu am ţinut la tine... De cîte ori treceam în drum spre biserică, te vedeam.
― Şi dacă eu aş fi plecat la Bucureşti fără să afli tu, niciodată nu mi-ai fi spus că ţineai la mine? zise al lui Parizianu.
― De ce? se miră ea. Crezi că lumea e aşa de mare? Ai fi aflat tu!
― Aşa este, zise al lui Parizianu, dar dacă eu te-aş fi uitat?
― Cu atît mai bine, zise ea. Adică nu că ar fi fost bine, dar aş fi aflat şi eu că m-ai uitat şi te-aş fi uitat şi eu. Adică de uitat nu te-aş fi uitat, de ce să mint, dar mi-aş fi luat gîndul de la tine. Şi aşa o să mi-l iau, că tot pleci, zise ea deodată cu o resemnare parcă veselă. Să ajungi bine la Bucureşti, Ştefane, chiar dacă din pricina asta o să mă uiţi, continuă ea şi glasul îi tremura vizibil, de emoţie sau poate de răcoare. Poate nu mă uiţi! Să ajungi om mare! Dar dacă nu ajungi, Ştefane, întoarce-te, eu am să te aştept...
Marin Preda. Delirul.
În compoziţia ta, vei ţine cont de următoarele cerinţe:
I. Stabilirea, prin două argumente, a tipului uman reprezentat de personaj. 6 puncte
II. Comentarea a două trăsături morale ale personajului respectiv. 6 puncte
III. Interpretarea adecvată a atitudinii Ioanei faţă de Ştefan. 4 puncte
IV. Exprimarea viziunii proprii, în raport cu una dintre ideile din secvența subliniată. 6 puncte
V. Formularea unei concluzii proprii cu referire la relaţia dintre Ioana şi Ştefan. 3 puncte
VI. Referinţa convingătoare la un personaj similar, din alt text literar. 3 puncte
(ordinea încadrării parametrilor în text este la alegere, dar fiecare va începe din alineat)
În atenţia candidatului! Pentru redactarea itemilor din subiectul I şi a compoziţiei de caracterizare a personajului, vei obţine, suplimentar, 24 de puncte.
În acest scop, vei respecta următoarele condiţii:
• organizarea corectă a ideilor în scris; 2 puncte
• utilizarea limbii literare; 4 puncte
• demonstrarea aptitudinilor de analiză şi de interpretare critică; 4 puncte
• respectarea normelor de ortografie; 6 puncte
• respectarea normelor de punctuaţie; 6 puncte
• aşezarea în pagină, încadrarea în limitele de spaţiu. 2 puncte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu