Postări populare

joi, 25 decembrie 2014

Încadrarea personajului într-o tipologie etică


Tipul avarului (zgîrcitului)


Personaje:


1. Hagi Tudose din nuvela cu același nume de  Barbu Ștefănescu Delavrancea.

Hagi Tudose este tipul concret al avarului avînd ca trăsătură dominantă patima sa față de bani, care-l dezumanizează și îl aduce în pragul nebuniei. Personajul este urmărit în evoluție din copilarie și pînă la batrînețe, pe măsură ce plăcerea de a economisi bani se transformă într-o zgîrcenie maladivă, distrugătoare, halucinantă.

2. Costache Giurgiuveanu din romanul ,,Enigma Otiliei'' de George Călinescu.
Este un însetat de bani, și de viață. Are multă afecțiune pentru Otilia, dar practic nu întreprinde nimic pentru a-i asigura viitorul și nici pentru a o înfia. Pentru moș Costache banul reprezintă un scop în sine, el fiind reprezentativ ca personaj, pentru tipul burghezului avar.

3. Mara din romanul cu același nume de Ioan Slavici. (discutabil)
Deși este zgîrcită, Mara nu este lacomă, setea de bani nu o dezumanizează, fiind mereu motivată și animată în acțiunile ei de dragostea maternă. Construită din lumini și umbre, eroina nu se îndură totuși să cheltuiască bani pentru copii ei, astfel Persida este dusă la mănăstire, cu bani puțini, iar pentru Trică refuză să-i răscumpere serviciul militar ca să-l scape de armată.


Tipul arivistului (parvenitului)

Personaje:


1. Stănică Rațiu din romanul ,,Enigma Otiliei'' de G. Călinescu.
 Arivistul fără scrupul moral și escrocul locvace(vorbăreț, limbut), Stǎnicǎ este un avocat fără procese care își exercita debitul verbal în sânul familiei și în cercul prietenilor.. 
Leneș și incapabil să muncească pentru a-și cîștiga existența, Stănică stă gata de atac, fiind în permanență în așteptarea unei moșteniri, care i se pare singura soluție de trai. Activiatea lui constă în general prin căutarea unor căi de a obține bani, de la oricine, fără discriminare: Otilia, Felix și de la Pascalopol, și de la Marina, ca și de la rudele sale. Nu pierde nici o ocazie să "ciupa", încredințat că va putea pune odată mâna pe banii lui moș Costache, pe care, într-adevăr, îi fură pur și simplu.


2. Dinu Păturică din romanul „Ciocoii vechi şi noi”, de Nicolae Filimon
Dinu Păturică este ambiţios, viclean, brutal şi grosolan în acţiunile sale, obsedat de ascensiunea socială, în slujba căreia pune o imaginaţie diabolica, trăsături ce reies, indirect, dar comportament şi atitudine. În construcţia personajului există o ipocrizie, dar şi o inteligenţă malefică pe măsură. Primit în casele postelnicului Tuzluc, în funcţia modestă de ciubucciu, el adoptă masca supuşeniei şi a umilinţei, iar acest prim pas pe „pământul făgăduinţei” îl face optimist: „am pus mâna pe pâne şi pe cuţit; curagiu şi răbdare, prefăcătorie şi iuşchiuzarlâc (dibăcie, şiretenie) şi ca mâne voi avea şi eu case mari şi bogăţii ca ale acestui fanariot”. Simulând atât de bine devotamentul, în scurtă vreme Tuzluc îi acordă încredere deplină, dându-i ca misiune supravegherea ţiitoarei sale, Chera Duduca. Din momentul în care Duduca devine amanta lui, apoi complice în ruinarea postelnicului, Păturică este sigur că „a învăţat pe dinafară alfabetul norocului”.

3. Tănase Scatiu din din romanul cu același nume de Duiliu Zamfirescu

Tănase Scatiu, din opera cu acelaşi nume a lui Duiliu Zamfirescu, este un continuator al lui Păturică, în linia ariviştilor români, reprezentând „omul-căpuşă care se umflă pe măsură ce victima se sleieşte de puteri”. Rapacitatea sa îi aduce bunăstare, cămătăria, moşia conului Dinu iar murdara lui bogăţie îl înzestrează cu fata boierului de nevastă şi mandatul de deputat, împlininindu-se, astfel, destinul omului necultivat dar inteligent, îndrăzneţ, neoprit de piedici moral, rapace şi, mai ales, dârz. Aceasta ar fi esenţa acestui parvenit, dacă ar trebui caracterizat în câteva cuvinte.


4. Ion din romanul cu același nume de Liviu Rebreanu.
Din punctul de vedere al categoriei morale, Ion este tipul arivistului, înrudit cu Dinu Păturică sau cu Tănase Scatiu, cei fără scrupule morale, ce folosesc femeia ca mijloc de parvenire.


Tipul țăranului

1. Ion din romanul cu același nume de Liviu Rebreanu.
Ion ridică  pămîntul în rîndul valorilor sacre. Acesta iubește mai presus de orice pămîntul.

2. Mara din romanul cu același nume de Ioan Slavici.

3. Onache Cărăbuș din romanul ,,Povara bunătății noastre'' de Ion Druță.
Este prototipul muncitorului de la țară, adică tipul țăranului perseverent, structurat pe principiul adevărului. Onache este un țăran optimist, plin de viață.

4. Gheorghe din romanul ,,Frunze de dor'' de Ion Druță.


Tipul femeii moderne

Personaje:

1.  Doamna T din "Patul lui Procust" de Camil Petrescu.
 Doamna T reprezintă tipul de feminitate modernă, mai întîi pentru că se distinge printr-un farmec aparte, prin misterul fascinant pe care-l emană, apoi pentru că ea întruchipează, pentru prima oară într-o viziune romînescă, un spirit feminin intelectualizat și, totodată, femeia independentă din punct de vedere material, ea fiind proprietara unui magazin de mobilă stil.


2. Ela din "Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război" de Camil Petrescu

Ela, ca şi d-na T, din „Patul lui Procust”, este femeia modernă, care îşi foloseşte frumuseţea şi eleganţa pentru a avansa social. Este, mai alea, noul tip de femeie care nu mai acceptă în niciun fel tutela bărbatului.



3. Otilia din "Enigma Otiliei" de G. Călinescu


Actele ei, sunt motivate de voința acută de independență, de emancipare ,,Sunt capricioasă, vreau să fiu liberă”.

Otilia întruchipează modelul femeii moderne, independente, inteligente, capabilă să ia decizii. Otilia a devenit dintr-o copilă naivă, inocentă, o femeie matură, total diferită de cea pe care o știa Felix.

Otilia rămîne într-o penumbră de mister în tot romanul. Enigma ei este însăși feminitatea ei, mereu proaspată, ludică și indescifrabilă. 




Tipologia Obsedatului 


1. Apostol Bologa din Pădurea Spînzuraților de L. Rebreanu
2. Ion de  L. Rebreanu
3. Puiu Faranga din Ciuleandra de L.Rebreanu



Tipologia îndrăgostitului


Personaje:


1. Sărmanul Dionis de M. Eminescu
2. Felix Sima din ,,Enigma Otiliei''
3. Ioana şi Ştefan din romanul ,,Delirul'' de M. Preda
4. Rusanda şi Gheorghe din ,,Frunze de Dor'' de I. Druţă

Tipologia intelectualului


Personaje:


1. Victor Petrini din ,,Cel mai iubit dintre pamînteni'' de M. Preda.

Victor Petrini reprezintă tipul intelectualului lucid; asistent universitar, profesor de filosofie, el îşi analizează cu luciditate şi îşi problematizează existenţa.

2. Ștefan Gheorghidiu din ,,Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război'' de C. Petrescu.

El este cel care compune, filtrează și organizează toate evenimentele din propria perspectivă. Se înscrie în seria eroilor camilpetrescieni însetați de absolut, de ideal, reprezentînd de fapt tipul intelectualului inadaptat, cel care își compune propria lume pe care încearcă să o aplice.


Tipologia creatorului 

Personaje:

1. Personajul eponim Meșterul Manole de L.Blaga.
2. Moș Mihail din ,,Sania'' de Ion Druță.


Tipul tînărului în devenire

Personaje:


1. Felix din ,,Enigma Otiliei''.
2. Gheorghiță din ,,Baltagul''.
3-4. Rusanda, Gheorghe din ,,Frunze de dor''.


Tipul copilului universal

Personaje:

1.  Nică din ,,Amintiri din copilărie''.
2. Ionuț din ,,Horodiște''
3. Lucian din ,,Hronicul și cîntecul vîrstelor''.

Tipul domnitorului tiran


Personajul eponim Alexandru Lăpușneanu de Costache Negruzzi.


Tipul gentelmanului

Pascalopol din Enigma Otiliei.

Tipul copilului răsfațat


Personaje:

1. Goe din "D-l Goe" de I.L.Caragiale.

2. Ionel din "Vizita" de I.L.Caragiale.


Tipul omului ratat, nerealizat in viata, dominat de teama 

Gavrilescu din "La țigănci" de Mircea Eliade.




BAC 2014 - SUBIECTUL AL II-LEA

SUBIECTUL AL II-LEA (28 de puncte) 
Realizează, în limita a 1-1,5 pagini, o caracterizare a personajului Ioana, în baza fragmentului dat:

[Acţiunea are loc în toamna anului 1940, în satul Siliştea-Gumeşti, din Cîmpia Dunării.]

Într-o zi a lui Birică îi spuse Ioanei: "Tu te-ai uitat la ăsta al lui Parizianu, alde Ştefan? La toate horele vine aproape de noi şi zgîieşte ochii la tine!!!" "De ce nu la tine?" se mirase Ioana. "De unde ştii că la mine?" "Păi am vorbit cu el," zise a lui Birică. Şi iată că deodată, la un an după aceste cuvinte, Ioana îi şopti acestei prietene: "Surată, am să te rog ceva, dar să nu spui la nimeni." "Bine, n-am să spun." "Treci diseară pe la Ştefan al lui Parizianu şi spune-i că îl aştept la poartă." Chemat la poartă de către această fată, Ştefan fu uimit... Dar se duse...
Ioana nu era la poartă, dar apăru îndată ce se opri el pe podişcă.
― Bună seara, Ştefane, sau n-ai gură, zise ea de lîngă stîlp, văzînd că el tace. Ştefan al lui Parizianu nu răspunse, dar se apropie de ea. Urmă o tăcere pe care tot ea o rupse:
― Am auzit că pleci! Şi se miră cu o voce şoptită și batjocoritoare: Ei, cum pleci şi nu-mi spui şi mie?! Aştepţi să trimit eu pe cineva să te cheme?
― Cum să n-aştept? îi şopti Ştefan. Să spună pe urmă prietena ta că... De mai mult de-un an de zile vin la horă să vorbesc cu tine şi tu te faci că nu mă vezi... De cînd te-ai făcut mare ai uitat... Te faci c-ai uitat... Eu mă duc la Bucureşti...
― Asta ştiu. Nu eram noi doi acuma aici, adăugă ea, dacă n-aş fi ştiut că pleci la Bucureşti.
― Aşa, murmură el. Şi eu, care ţineam la tine de cînd erai mică...
―Mai bine zi că eu am ţinut la tine... De cîte ori treceam în drum spre biserică, te vedeam.
― Şi dacă eu aş fi plecat la Bucureşti fără să afli tu, niciodată nu mi-ai fi spus că ţineai la mine? zise al lui Parizianu.
― De ce? se miră ea. Crezi că lumea e aşa de mare? Ai fi aflat tu!
― Aşa este, zise al lui Parizianu, dar dacă eu te-aş fi uitat?
― Cu atît mai bine, zise ea. Adică nu că ar fi fost bine, dar aş fi aflat şi eu că m-ai uitat şi te-aş fi uitat şi eu. Adică de uitat nu te-aş fi uitat, de ce să mint, dar mi-aş fi luat gîndul de la tine. Şi aşa o să mi-l iau, că tot pleci, zise ea deodată cu o resemnare parcă veselă. Să ajungi bine la Bucureşti, Ştefane, chiar dacă din pricina asta o să mă uiţi, continuă ea şi glasul îi tremura vizibil, de emoţie sau poate de răcoare. Poate nu mă uiţi! Să ajungi om mare! Dar dacă nu ajungi, Ştefane, întoarce-te, eu am să te aştept...


Marin Preda. Delirul. 

În compoziţia ta, vei ţine cont de următoarele cerinţe:      
I. Stabilirea, prin două argumente, a tipului uman reprezentat de personaj.  6 puncte    
II. Comentarea a două trăsături morale ale personajului respectiv.  6 puncte     
III. Interpretarea adecvată a atitudinii Ioanei faţă de Ştefan.  4 puncte
IV. Exprimarea viziunii proprii, în raport cu una dintre ideile din secvența subliniată.  6 puncte       
V. Formularea unei concluzii proprii cu referire la relaţia dintre Ioana şi Ştefan.  3 puncte    
VI. Referinţa convingătoare la un personaj similar, din alt text literar.  3 puncte
   (ordinea încadrării parametrilor în text este la alegere, dar fiecare va începe din alineat)

În atenţia candidatului! Pentru redactarea itemilor din subiectul I şi a compoziţiei de caracterizare a personajului, vei obţine, suplimentar, 24 de puncte. 

În acest scop, vei respecta următoarele condiţii:

• organizarea corectă a ideilor în scris; 2 puncte
• utilizarea limbii literare; 4 puncte
• demonstrarea aptitudinilor de analiză şi de interpretare critică; 4 puncte
• respectarea normelor de ortografie; 6 puncte
• respectarea normelor de punctuaţie; 6 puncte
• aşezarea în pagină, încadrarea în limitele de spaţiu. 2 puncte