Eul liric individual și colectiv

Eul liric reprezintă stratul cel mai profund al ființei omenești, vocea interioară permanentă, prin intermediul căreia autorul își exprimă stări sufletești, sentimente, emoții, idei.

Eul liric nu se confundă cu autorul unui text poetic. Acesta reprezintă o individualitate artistică, în timp ce autorul este o personalitate biografică.

Textele lirice dezvăluie două tipuri de eu liric: individual și colectiv.

Eul liric individual poate fi sesizat prin prezența pronumelor personale, reflexive, a adjectivelor pronominale posesive la persoana întîi și prin verbe la persoana întîi singular.

Prezența eului liric individual o putem sesiza în prima strofă a poeziei Păstor de fulgi de Ana Blandiana: ,,Mi-ar plăce să mă fac păstor de fulgi, să am în grijă turme mari de-omăt, pe care să le port prin ceruri lungi și să le-aduc mai albe îndărăt''.

Eul liric colectiv poate fi sesizat prin pronumele personal la plural noi.

Exemplu: Noi de O. Goga. ,,La noi sînt codri verzi de brad.../La noi atîția fluturi sunt.../La noi de jale povestesc.../Căci cîntecele noastre plîng.../În ochii tuturora''.