Titlul trebuie să ofere o cheie spre descifrarea conotațiilor, însă să nu-l explice direct.
,,Titlul, consideră Paul Cornea, trebuie să fie șocant și sugestiv, să-și dezvălui conținutul cât mai puțin''.
Ca structură, titlul textului poetic, poate fi:
a. un cuvânt (substantiv-propriu - Eminescu de Liviu Deleanu; verb - Ninge de Victor Teleucă; conjuncție - Că de Adrian Păunescu);
b. o îmbinare (Crăiasa din povești de M. Eminescu);
c. o propoziție principală (Te-ai prefăcut într-un măr de Vasile Romanciuc);
d. o propoziție secundară (De parcă te ascultă Eminescu de Vasile Romanciuc).
Din punct de vedere al stării de spirit, al conținutului ideatic, titlurile pot indica:
a. specia literară:
Psalm de Lucian Blaga, Haiku de Nichita Stănescu, Meditație de Dumitru Păsat...
b. tema sau motivul:
Iarna de V.Alecsandri conturează tema naturii: un peisaj de iarnă.
c. ideea:
Titlul De parcă te ascultă Eminescu de Vasile Romanciuc sugerează îndemnul spre o vorbire impecabilă, frumoasă, ne amintește încă o dată că Eminescu e cel care are dreptul ,,să ne judece''(Gr. Vieru), el rămânând ,,Tatăl nostru din Cuvinte''(Nicolae Stoie).
d. un simbol
Titlul De parcă te ascultă Eminescu de Vasile Romanciuc sugerează îndemnul spre o vorbire impecabilă, frumoasă, ne amintește încă o dată că Eminescu e cel care are dreptul ,,să ne judece''(Gr. Vieru), el rămânând ,,Tatăl nostru din Cuvinte''(Nicolae Stoie).
d. un simbol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu