Imaginea artistică

Imaginea artistică este ,,un produs al imaginației'', înzestrat ,,cu valoare estetică'', este o reprezentare a realității înconjurătoare prin intermediul simțurilor, reflectarea ei artistică prin cuvinte (în literatură), prin sunete (în muzică), prin culori (în artele plastice).

După natura lor sensibilizatoare, acestea pot fi:

  v  imagini vizuale: Copacii par goi.

  v  imagini auditive: ,,care...vin...scîrțîind''.

 v  imagini olfactive (care privesc simțul mirosului): ,,parfum de piersici coapte''.

  v  imagini motorii (care se referă la mișcări lente sau accelerate în cadrul naturii): ,,Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică/Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.''

 v  imagini tactile (care se referă la simțul pipăitului): ,,Simt mâinile tale, mamă, căutându-mă,/ca-n copilărie, să mă alinte...''.

  v  imagini chinestezice (includ toate senzațiile pe care le produc mișcările omului, ale părților corpului său, orientate spre exprimarea unor stări interioare).

 v  imagini gustative (se referă la simțul gustului): ,,Galbenă gutuie, /Dulce-amăruie...''

     v imagini sinestezice (constituie un complex de senzații transpuse literar prin îmbinarea imaginilor vizuale, auditive, olfactive, tactile și gustative). Sinestezia este specifică liricii simboliste.

Structura textului poetic

Structura  operei literare reprezintă elemente constitutive, aflate în conexiune cu întregul sau în relații de interdependență. În ansamblul de semne al structurii operei literare, am putea include:
tema,
ideea,
motivul/motivele,
tablouri,
strofe,
cuvinte-cheie,
arii semantice,
figuri de stil,
proiecția eului liric în text,
elemente de prozodie,
două sau mai multe planuri.

Eul liric individual și colectiv

Eul liric reprezintă stratul cel mai profund al ființei omenești, vocea interioară permanentă, prin intermediul căreia autorul își exprimă stări sufletești, sentimente, emoții, idei.

Eul liric nu se confundă cu autorul unui text poetic. Acesta reprezintă o individualitate artistică, în timp ce autorul este o personalitate biografică.

Textele lirice dezvăluie două tipuri de eu liric: individual și colectiv.

Eul liric individual poate fi sesizat prin prezența pronumelor personale, reflexive, a adjectivelor pronominale posesive la persoana întîi și prin verbe la persoana întîi singular.

Prezența eului liric individual o putem sesiza în prima strofă a poeziei Păstor de fulgi de Ana Blandiana: ,,Mi-ar plăce să mă fac păstor de fulgi, să am în grijă turme mari de-omăt, pe care să le port prin ceruri lungi și să le-aduc mai albe îndărăt''.

Eul liric colectiv poate fi sesizat prin pronumele personal la plural noi.

Exemplu: Noi de O. Goga. ,,La noi sînt codri verzi de brad.../La noi atîția fluturi sunt.../La noi de jale povestesc.../Căci cîntecele noastre plîng.../În ochii tuturora''.

Sensul denotativ și conotativ

Sens CONOTATIV = sens figurat. Lumina ochilor ei m-a urmărit mult timp.

Sens DENOTATIV = sens de bază, sens propriu.  Seara aprindem 

lumina.

Încadrarea personajului într-o tipologie etică

Tipul avarului (zgîrcitului)

Personaje:

1. Hagi Tudose din nuvela cu același nume de  Barbu Ștefănescu Delavrancea.

Hagi Tudose este tipul concret al avarului avînd ca trăsătură dominantă patima sa față de bani, care-l dezumanizează și îl aduce în pragul nebuniei. Personajul este urmărit în evoluție din copilarie și pînă la batrînețe, pe măsură ce plăcerea de a economisi bani se transformă într-o zgîrcenie maladivă, distrugătoare, halucinantă.

2. Costache Giurgiuveanu din romanul ,,Enigma Otiliei'' de George Călinescu.

Este un însetat de bani, și de viață. Are multă afecțiune pentru Otilia, dar practic nu întreprinde nimic pentru a-i asigura viitorul și nici pentru a o înfia. Pentru moș Costache banul reprezintă un scop în sine, el fiind reprezentativ ca personaj, pentru tipul burghezului avar.

3. Mara din romanul cu același nume de Ioan Slavici. (discutabil)

Deși este zgîrcită, Mara nu este lacomă, setea de bani nu o dezumanizează, fiind mereu motivată și animată în acțiunile ei de dragostea maternă. Construită din lumini și umbre, eroina nu se îndură totuși să cheltuiască bani pentru copii ei, astfel Persida este dusă la mănăstire, cu bani puțini, iar pentru Trică refuză să-i răscumpere serviciul militar ca să-l scape de armată.

Tipul arivistului (parvenitului)

Personaje:

1. Stănică Rațiu din romanul ,,Enigma Otiliei'' de G. Călinescu.

 Arivistul fără scrupul moral și escrocul locvace(vorbăreț, limbut), Stǎnicǎ este un avocat fără procese care își exercita debitul verbal în sânul familiei și în cercul prietenilor.. 

Leneș și incapabil să muncească pentru a-și cîștiga existența, Stănică stă gata de atac, fiind în permanență în așteptarea unei moșteniri, care i se pare singura soluție de trai. Activiatea lui constă în general prin căutarea unor căi de a obține bani, de la oricine, fără discriminare: Otilia, Felix și de la Pascalopol, și de la Marina, ca și de la rudele sale. Nu pierde nici o ocazie să "ciupa", încredințat că va putea pune odată mâna pe banii lui moș Costache, pe care, într-adevăr, îi fură pur și simplu.

2. Dinu Păturică din romanul „Ciocoii vechi şi noi”, de Nicolae Filimon

Dinu Păturică este ambiţios, viclean, brutal şi grosolan în acţiunile sale, obsedat de ascensiunea socială, în slujba căreia pune o imaginaţie diabolica, trăsături ce reies, indirect, dar comportament şi atitudine. În construcţia personajului există o ipocrizie, dar şi o inteligenţă malefică pe măsură. Primit în casele postelnicului Tuzluc, în funcţia modestă de ciubucciu, el adoptă masca supuşeniei şi a umilinţei, iar acest prim pas pe „pământul făgăduinţei” îl face optimist: „am pus mâna pe pâne şi pe cuţit; curagiu şi răbdare, prefăcătorie şi iuşchiuzarlâc (dibăcie, şiretenie) şi ca mâne voi avea şi eu case mari şi bogăţii ca ale acestui fanariot”. Simulând atât de bine devotamentul, în scurtă vreme Tuzluc îi acordă încredere deplină, dându-i ca misiune supravegherea ţiitoarei sale, Chera Duduca. Din momentul în care Duduca devine amanta lui, apoi complice în ruinarea postelnicului, Păturică este sigur că „a învăţat pe dinafară alfabetul norocului”.

3. Tănase Scatiu din din romanul cu același nume de Duiliu Zamfirescu

Tănase Scatiu, din opera cu acelaşi nume a lui Duiliu Zamfirescu, este un continuator al lui Păturică, în linia ariviştilor români, reprezentând „omul-căpuşă care se umflă pe măsură ce victima se sleieşte de puteri”. Rapacitatea sa îi aduce bunăstare, cămătăria, moşia conului Dinu iar murdara lui bogăţie îl înzestrează cu fata boierului de nevastă şi mandatul de deputat, împlininindu-se, astfel, destinul omului necultivat dar inteligent, îndrăzneţ, neoprit de piedici moral, rapace şi, mai ales, dârz. Aceasta ar fi esenţa acestui parvenit, dacă ar trebui caracterizat în câteva cuvinte.

4. Ion din romanul cu același nume de Liviu Rebreanu.

Din punctul de vedere al categoriei morale, Ion este tipul arivistului, înrudit cu Dinu Păturică sau cu Tănase Scatiu, cei fără scrupule morale, ce folosesc femeia ca mijloc de parvenire.

Tipul țăranului

1. Ion din romanul cu același nume de Liviu Rebreanu.

Ion ridică  pămîntul în rîndul valorilor sacre. Acesta iubește mai presus de orice pămîntul.

2. Mara din romanul cu același nume de Ioan Slavici.

3. Onache Cărăbuș din romanul ,,Povara bunătății noastre'' de Ion Druță.
Este prototipul muncitorului de la țară, adică tipul țăranului perseverent, structurat pe principiul adevărului. Onache este un țăran optimist, plin de viață.

4. Gheorghe din romanul ,,Frunze de dor'' de Ion Druță.

Tipul femeii moderne

Personaje:

1.  Doamna T din "Patul lui Procust" de Camil Petrescu.

 Doamna T reprezintă tipul de feminitate modernă, mai întîi pentru că se distinge printr-un farmec aparte, prin misterul fascinant pe care-l emană, apoi pentru că ea întruchipează, pentru prima oară într-o viziune romînescă, un spirit feminin intelectualizat și, totodată, femeia independentă din punct de vedere material, ea fiind proprietara unui magazin de mobilă stil.

2. Ela din "Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război" de Camil Petrescu

Ela, ca şi d-na T, din „Patul lui Procust”, este femeia modernă, care îşi foloseşte frumuseţea şi eleganţa pentru a avansa social. Este, mai alea, noul tip de femeie care nu mai acceptă în niciun fel tutela bărbatului.



3. Otilia din "Enigma Otiliei" de G. Călinescu

Actele ei, sunt motivate de voința acută de independență, de emancipare ,,Sunt capricioasă, vreau să fiu liberă”.

Otilia întruchipează modelul femeii moderne, independente, inteligente, capabilă să ia decizii. Otilia a devenit dintr-o copilă naivă, inocentă, o femeie matură, total diferită de cea pe care o știa Felix.

Otilia rămîne într-o penumbră de mister în tot romanul. Enigma ei este însăși feminitatea ei, mereu proaspată, ludică și indescifrabilă. 

Tipologia Obsedatului 

1. Apostol Bologa din Pădurea Spînzuraților de L. Rebreanu

2. Ion de  L. Rebreanu

3. Puiu Faranga din Ciuleandra de L.Rebreanu

Tipologia îndrăgostitului

Personaje:

1. Sărmanul Dionis de M. Eminescu

2. Felix Sima din ,,Enigma Otiliei''

3. Ioana şi Ştefan din romanul ,,Delirul'' de M. Preda

4. Rusanda şi Gheorghe din ,,Frunze de Dor'' de I. Druţă

Tipologia intelectualului

Personaje:

1. Victor Petrini din ,,Cel mai iubit dintre pamînteni'' de M. Preda.

Victor Petrini reprezintă tipul intelectualului lucid; asistent universitar, profesor de filosofie, el îşi analizează cu luciditate şi îşi problematizează existenţa.

2. Ștefan Gheorghidiu din ,,Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război'' de C. Petrescu.

El este cel care compune, filtrează și organizează toate evenimentele din propria perspectivă. Se înscrie în seria eroilor camilpetrescieni însetați de absolut, de ideal, reprezentînd de fapt tipul intelectualului inadaptat, cel care își compune propria lume pe care încearcă să o aplice.

Tipologia creatorului 

Personaje:

1. Personajul eponim Meșterul Manole de L.Blaga.

2. Moș Mihail din ,,Sania'' de Ion Druță.

Tipul tînărului în devenire

Personaje:

1. Felix din ,,Enigma Otiliei''.

2. Gheorghiță din ,,Baltagul''.

3-4. Rusanda, Gheorghe din ,,Frunze de dor''.

Tipul copilului universal

Personaje:

1.  Nică din ,,Amintiri din copilărie''.

2. Ionuț din ,,Horodiște''. 

3. Lucian din ,,Hronicul și cîntecul vîrstelor''.

Tipul domnitorului tiran

Personajul eponim Alexandru Lăpușneanu de Costache Negruzzi.

Tipul gentelmanului

Pascalopol din Enigma Otiliei.

Tipul copilului răsfațat

Personaje:

1. Goe din "D-l Goe" de I.L.Caragiale.

2. Ionel din "Vizita" de I.L.Caragiale.

Tipul omului ratat, nerealizat in viata, dominat de teama 

Gavrilescu din "La țigănci" de Mircea Eliade.

BAC 2014 - SUBIECTUL AL II-LEA

SUBIECTUL AL II-LEA (28 de puncte) 
Realizează, în limita a 1-1,5 pagini, o caracterizare a personajului Ioana, în baza fragmentului dat:

[Acţiunea are loc în toamna anului 1940, în satul Siliştea-Gumeşti, din Cîmpia Dunării.]

Într-o zi a lui Birică îi spuse Ioanei: "Tu te-ai uitat la ăsta al lui Parizianu, alde Ştefan? La toate horele vine aproape de noi şi zgîieşte ochii la tine!!!" "De ce nu la tine?" se mirase Ioana. "De unde ştii că la mine?" "Păi am vorbit cu el," zise a lui Birică. Şi iată că deodată, la un an după aceste cuvinte, Ioana îi şopti acestei prietene: "Surată, am să te rog ceva, dar să nu spui la nimeni." "Bine, n-am să spun." "Treci diseară pe la Ştefan al lui Parizianu şi spune-i că îl aştept la poartă." Chemat la poartă de către această fată, Ştefan fu uimit... Dar se duse...
Ioana nu era la poartă, dar apăru îndată ce se opri el pe podişcă.
― Bună seara, Ştefane, sau n-ai gură, zise ea de lîngă stîlp, văzînd că el tace. Ştefan al lui Parizianu nu răspunse, dar se apropie de ea. Urmă o tăcere pe care tot ea o rupse:
― Am auzit că pleci! Şi se miră cu o voce şoptită și batjocoritoare: Ei, cum pleci şi nu-mi spui şi mie?! Aştepţi să trimit eu pe cineva să te cheme?
― Cum să n-aştept? îi şopti Ştefan. Să spună pe urmă prietena ta că... De mai mult de-un an de zile vin la horă să vorbesc cu tine şi tu te faci că nu mă vezi... De cînd te-ai făcut mare ai uitat... Te faci c-ai uitat... Eu mă duc la Bucureşti...
― Asta ştiu. Nu eram noi doi acuma aici, adăugă ea, dacă n-aş fi ştiut că pleci la Bucureşti.
― Aşa, murmură el. Şi eu, care ţineam la tine de cînd erai mică...
―Mai bine zi că eu am ţinut la tine... De cîte ori treceam în drum spre biserică, te vedeam.
― Şi dacă eu aş fi plecat la Bucureşti fără să afli tu, niciodată nu mi-ai fi spus că ţineai la mine? zise al lui Parizianu.
― De ce? se miră ea. Crezi că lumea e aşa de mare? Ai fi aflat tu!
― Aşa este, zise al lui Parizianu, dar dacă eu te-aş fi uitat?
― Cu atît mai bine, zise ea. Adică nu că ar fi fost bine, dar aş fi aflat şi eu că m-ai uitat şi te-aş fi uitat şi eu. Adică de uitat nu te-aş fi uitat, de ce să mint, dar mi-aş fi luat gîndul de la tine. Şi aşa o să mi-l iau, că tot pleci, zise ea deodată cu o resemnare parcă veselă. Să ajungi bine la Bucureşti, Ştefane, chiar dacă din pricina asta o să mă uiţi, continuă ea şi glasul îi tremura vizibil, de emoţie sau poate de răcoare. Poate nu mă uiţi! Să ajungi om mare! Dar dacă nu ajungi, Ştefane, întoarce-te, eu am să te aştept...

Marin Preda. Delirul. 

În compoziţia ta, vei ţine cont de următoarele cerinţe:      
I. Stabilirea, prin două argumente, a tipului uman reprezentat de personaj.  6 puncte    
II. Comentarea a două trăsături morale ale personajului respectiv.  6 puncte     
III. Interpretarea adecvată a atitudinii Ioanei faţă de Ştefan.  4 puncte
IV. Exprimarea viziunii proprii, în raport cu una dintre ideile din secvența subliniată.  6 puncte       
V. Formularea unei concluzii proprii cu referire la relaţia dintre Ioana şi Ştefan.  3 puncte    
VI. Referinţa convingătoare la un personaj similar, din alt text literar.  3 puncte
   (ordinea încadrării parametrilor în text este la alegere, dar fiecare va începe din alineat)

În atenţia candidatului! Pentru redactarea itemilor din subiectul I şi a compoziţiei de caracterizare a personajului, vei obţine, suplimentar, 24 de puncte. 

În acest scop, vei respecta următoarele condiţii:

• organizarea corectă a ideilor în scris; 2 puncte
• utilizarea limbii literare; 4 puncte
• demonstrarea aptitudinilor de analiză şi de interpretare critică; 4 puncte
• respectarea normelor de ortografie; 6 puncte
• respectarea normelor de punctuaţie; 6 puncte
• aşezarea în pagină, încadrarea în limitele de spaţiu. 2 puncte

BAC - Subiectul I

Test nr. 1 - Antrenament pentru bacalaureat

Scrie, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Şi pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
„I-auzi corbii” ─ mi-am zis singur... şi-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

Ca şi zarea, gândul meu se înnegri...
Şi de lume tot mai singur, mai barbar,
Trist cu-o pană mătur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

(George Bacovia, Gri)

* cobe, s.f. – fiinţă sau lucru care ar prevesti, ar aduce o nenorocire



1.  Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor solitar şi am oftat.

2. Formulează, în limitele unui enunţ, tema textului. 

3.  Rescrie, din text, 3 repere lexicale ale titlului, argumentându-ţi, într-un enunţ, opţiunea.

4. Comentează, într-un text coerent de 4-5 rînduri, semnificaţia titlului, în raport cu secvenţa subliniată.

5. Demonstrează, în două contexte potrivite, polisemia cuvântului vatră. 

6. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul gând.

7.  Transcrie două cuvinte/ structuri care aparţin câmpului semantic al iernii.

8. Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat.

9.  Defineşte, fără a apela la sinonime, sensul contextual al cuvântului barbar.
10. Explică semnificaţia a două figuri de stil identificate în prima strofă.

11. Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie.

12. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.

Mult succes!
Cel care-şi pierde averea, pierde mult; cel care pierde un prieten, pierde şi mai mult; dar cel care-şi pierde curajul, pierde totul. 

Miguel de Cervantes

Ideea

Ideea unei opere literare se referă, de obicei, la atitudinea scriitorului față de tema abordată.

Pentru a stabili ideea operei literare, propunem elevilor să răspundă la următoarele întrebări:
Ce mă învață opera?
Ce sentimente îmi cultivă?
La ce mă îndeamnă?

Ce cred eu despre ...?

Ideea este o concluzie formulată într-un enunț care are subiect și predicat.

Exemplu: Ideea conflictului dintre sentimentele omenești individuale și datoria sociala față de o colectivitate reflectă atitudinea lui Mihail Sadoveanu în fața istoriei; pornind de la tema mitică a mortii din Miorița, se poate desprinde ideea comuniunii omului cu natura, ce constituie o dominantă a structurii psihomentale și artistice a poporului nostru.

Programa pentru examenul de bacalaureat - 2015

http://www.aee.edu.md/sites/default/files/document/attachments/limba_si_literatura_romana_12.pdf

Tema

Tema constituie un aspect  real sau imaginar, transfigurat artistic de  scriitor.

Tema este construită dintr-un domeniu, o idee, o atitudine, un sentiment etc. în jurul cărora se încheagă acțiunea unei opere artistice.
Teme: viața. moartea, copilăria, dragostea, istoria, natura, timpul, patria etc.
Tema constituie o componentă a structurii operei literare.

Cîmp semantic

Cîmpul semantic sau lexical.
Cîmpul semantic include totalitatea lexemelor(cuvintelor) ce trimit la același domeniu și facilitează stabilirea temei în opera literară.

Exemple de cîmpuri semantice în poezia Sara pe deal de M. Eminescu:

Universul rustic este reprezentat de următoarele construcții: ,,cumpăna de la fîntînă'', ,,fum'', ,,oameni cu coasa'', ,,cîmp'', ,,toaca'', ,,satul în vale''.

Emoții erotice: ,,dor'', ,,ești dragă'', ,,pasu-mi...grăbește'', ,,dragă''.

Hipotext

Hipotext - textul care servește ca sursă, ca element de inspirație pentru o altă operă.

Hipotext este o operă de la care un autor porneşte, inspirându-se din ea (miturile, de pildă).

Hipertext

Hipertext - textul nou obținut, textul derivat. 

De exemplu, romanul Ion de Liviu Rebreanu are puncte de plecare în nuvelele publicate anterior: Ofilire, Răfuiala, Hora morții, Cuibul visurilor, Rușinea (acestea servind ca hipotexte pentru romanul citat).

Textul nonliterar

Textul nonliterar operează cu noțiuni, termeni științifici, urmărește dezvăluirea unui adevăr, iar ideea teoretică nu este ,,încorporată în formă sensibilă'' (T. Maiorescu, Condițiunea materială a poeziei).

Textele nonliterare au funcția de a orienta, de a informa, de a convinge etc. Printre ele, se pot enumera: articolul de ziar, buletinul meteorologic, abonamentul de călătorie, textele publicitare, rețeta de bucătărie etc.

Trăsături:

      -     prezintă, în general obiectiv,  un aspect din realitate;

-   are drept scop informarea cititorului, dar şi transmiterea unor convingeri, încercarea de a-l determina să facă sau să creadă un anumit lucru;

-   limbajul este, în general, neutru, dar în anumite texte (reclamele) se pot utiliza jocuri de cuvinte, figuri de stil;

-     este folosit aspectul corect, îngrijit al limbii;

-     informaţia este prezentată obiectiv, clar, accesibil;

-     în anumite texte nonliterare apar unele clişee verbale ( formule de adresare/de încheiere);

-     se referă la persoane şi situaţii reale.

Textul literar: http://limba-romana21.blogspot.com/2014/12/opera-literara.html

Opera literară

Opera literară este creația artistică (în versuri sau în proză) de factură cultă sau populară, care, pornind de la realitatea obiectivă, o transformă în imagini artistice prin intermediul ficțiunii.

Opera literară este o lucrare originală cu valoare estetică ce creează un univers imaginar și coerent prin valorificarea tuturor valențelor limbajului artistic.

Opera literară este o creatie/un text în care autorul creează un univers propriu, pornind de la elemente ale realității, pe care le combină potrivit propriei viziuni despre lume, sentimentelor și imaginației sale.

Poezia Sfîrșit de toamnă de Vasile Alecsandri este o operă literară, deoarece autorul creează un univers imaginar propriu:  compară natura cu omul (,,veselă'', ,,tristă''), norii capătă conturul unor ,,balauri din poveste'', iarna seamănă cu un personaj fabulos, care ,,vine pe crivăț călare''; utilizează resurse expresive, procedee artistice variate etc.

Despre textul nonliterar: http://limba-romana21.blogspot.com/2014/12/textul-literar.html