Anunț, subiectul al III-lea

Aici găsești cum se scrie un anunț: http://limba-romana21.blogspot.md/2015/01/compuneri-de-utilitate-sociala.html

Subiectul al treilea

Te numeşti Nicolae/Nicoleta Ursu. Eşti elev/elevă la Liceul de Informatică şi eşti pasionat/ă de web-design. Ai decis să organizezi un grup de voluntari, care, în timpul vacanţei de vară, să construiască site-ul liceului. Pentru prima şedinţă a voluntarilor, care va avea loc în cabinetul 101, ai fixat data de 10 iunie 2015, ora 9.00. Redactează textul anunţului pe care îl vei plasa astăzi pe avizierul liceului.

Cerinţe faţă de redactarea textului 

Scor 

1) Utilizarea structurii specifice anunţului. L 0 1 2 3 4

2) Valorificarea conţinutului legendei. L 0 1 2 3 4 5

3) Respectarea normelor limbii române literare. L 0 1

Titlul textului poetic

  Titlul trebuie să ofere o cheie spre descifrarea conotațiilor, însă să nu-l explice direct.

,,Titlul, consideră Paul Cornea, trebuie să fie șocant și sugestiv, să-și dezvălui conținutul cât mai puțin''.

Ca structură, titlul textului poetic, poate fi:

a. un cuvânt (substantiv-propriu - Eminescu de Liviu Deleanu; verb - Ninge de Victor Teleucă; conjuncție - Că de Adrian Păunescu);

b. o îmbinare (Crăiasa din povești de M. Eminescu);

c. o propoziție principală (Te-ai prefăcut într-un măr de Vasile Romanciuc);

d. o propoziție secundară (De parcă te ascultă Eminescu de Vasile Romanciuc).

Din punct de vedere al stării de spirit, al conținutului ideatic, titlurile pot indica:

a. specia literară:

Psalm de Lucian Blaga, Haiku de Nichita Stănescu, Meditație de Dumitru Păsat...

b. tema sau motivul:

Iarna de V.Alecsandri conturează tema naturii: un peisaj de iarnă.

c. ideea:
Titlul De parcă te ascultă Eminescu de Vasile Romanciuc sugerează îndemnul spre o vorbire impecabilă, frumoasă, ne amintește încă o dată că Eminescu e cel care are dreptul ,,să ne judece''(Gr. Vieru), el rămânând ,,Tatăl nostru din Cuvinte''(Nicolae Stoie).

d. un simbol

Ordinul cu privire la organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat, sesiunea 2016

http://aee.edu.md/sites/default/files/ordinul_1057_din_02112015_ex_bac_2016.pdf

19 autori ale căror opere vor fi utile pentru pregătirile la limba și literatura română

Iată 19 autori ale căror opere vor fi utile pentru pregătirile la limba și literatura română:

Aureliu Busuioc:

# „Singur în fața dragostei”

Camil Petrescu:

# „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”
# „Patul lui Procust”

Cella Serghi:

# „Pânza de păianjen”

George Călinescu:

# „Enigma Otiliei”

Grigore Băjenaru:

# „Cișmigiu & comp.”

Ioan Slavici:

# „Mara”
# „Moara cu noroc”

Ion Creangă:

# „Amintiri din copilărie”

Ion Druță:

# „Povara bunătății noastre”
# „Horodiște”
# „Clopotnița”
# „Toiagul păstoriei”
# „Frunze de dor”
# „Ultima lună de toamnă”
# „Biserica Albă”

Ionel Teodoreanu:

# „Lorelei”

Liviu Rebreanu:

# „Pădurea spânzuraților”
# „Ion”

Lucian Blaga:

# „Hronicul și cântecul vârstelor”
# „Luntrea lui Caron”
# „Meșterul Manole”

Marin Preda:

# „Cel mai iubit dintre pământeni”
# „Moromeții”
# „Marele singuratic”

Mihai Eminescu:

# „Sărmanul Dionis”
# „Geniu Pustiu”

Mihail Drumeș:

# „Scrisoare de dragoste”
# „Elevul Dima dintr-a șaptea”
# „Invitație la vals”

Mihail Sadoveanu:

# „Baltagul”
# „Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă”
# „Frații Jderi”
# „Neamul Șoimăreștilor”

Mircea Eliade:

# „Maitreyi”
# „Romanul adolescentului miop”

Nicolae Dabija:

# „Temă pentru acasă”
# „Nu vă-ndrăgostiți primăvara”

Octavian Paler:

# „Viața pe un peron”

Virgil Gheorghiu:

# „Ora 25”

Semnificaţia titlului poeziei ,,Noapte de iarnă'' (exemplu)

Titlul (format din două substantive cu potenţial liric) sintetizează conţinutul poeziei, în care este descris un tablou nocturn şi hibernal, care sugerează discret, prin noapte şi frig,  singurătatea şi tristeţea eului liric în ipostază de îndrăgostit fără speranţă.

(uitati-va la structura comentariului, partile acetuia - intr-o propoziție sunt cuprinse: conținutul poeziei, imagini, motive literare, eul liric-stare, asa formulari concise, si cat mai organizate asteapta evaluatorii de la voi si la ultimul item din subiectul I).

Subiectul II, PROFIL REAL, UNELE PRECIZĂRI

Caracterizează, în limita a 1,5 pagini, personajul-protagonist din fragmentul dat.

Trebuie de menţionat că orice caracterizare de personaj se realizează în baza câtorva parametri propuşi de evaluator. În linii generale, elevii se descurcă destul de bine în ceea ce priveşte identificarea trăsăturilor de caracter şi a modalităţilor de caracterizare a personajului. Dificultăţile şi greşelile comise de ei vizează raportarea personajului la un anumit tip uman şi la un personaj asemănător dintr-o altă operă. Rezolvând această sarcină, elevii, de cele mai multe ori, neglijează fie statutul social, fie cel psihologic, fie cel moral al personajului. 

În cazul în care trebuie să definească, de exemplu, statutul psihologic al lui Virgil Tonegaru (romanul Disc de G. Meniuc), ei vor trebui să releve următoarele caracteristici şi argumente extrase din fragmentul propus: viguros („era o natură plină de vigoare”), satisfăcut de propria îndeletnicire („Era mulţumit că treburile îi merg bine”), nestăpânit („Acasă (...) se irita grozav, dacă era contrazis”), rece, indiferent, dar cu sentimentul datoriei faţă de soţia sa, Năstaca („Faţă de Năstaca n-avea simţăminte gingaşe, deşi nu-i refuza nimic”), afectiv („(...) faţă de Ştefania, fiica sa, avea o mare slăbiciune. O răsfăţa în toate”). 

Referindu-se la statutul moral al acestuia, elevii vor susţine cu argumentele de rigoare că personajul este avar („în veşnică goană după bani”), dornic de înavuţire, („meseria lui de iconar se transformă în mijloc de înavuţire”), lipsit de orice ambiţie de a-şi explora şi de a-şi valorifica talentul, dar cu un spirit întreprinzător („Dacă în tinereţe mai păstrase oarecare ambiţie să se distingă prin darul său de zugrav, mai târziu spiritul întreprinzător a evoluat”), autoritar cu soţia sa („Acasă dădea dispoziţii, cerea să fie respectat”), snob („Acum avea ocazia să calce pragul unor persoane din lumea înaltă, să fie şi el o «spiţă» din roata epocii”). 

Conform statutului său social şi conform ocupaţiei, Tonegaru este iconar, zugrav, soţ şi tată. Ca tip uman, el reprezintă artistul / creatorul talentat, dar care nu vrea să se distingă prin acest dar, dornic de înavuţire, superficial, avar, snob, afectiv cu unii şi autoritar cu alţii, nefiind în stare să-şi controleze emoţiile, cerând, în schimb, să fie respectat.

Tratând un alt aspect al itemului, relaţionarea personajului din fragmentul propus cu un altul dintr-o operă studiată / citită, elevii, de obicei, scriu enunţuri previzibile, de exemplu, atunci când se referă la Ilie Moromete: „Ca şi Ion, Ilie Moromete iubeşte pământul, considerând că acesta îi asigură nu numai existenţa, ci şi respectul oamenilor”. Chiar dacă afirmaţia este justă, ea nu le poate asigura elevilor un punctaj maxim. Pentru a-l obţine, ei, într-un alineat, trebuie să dezvăluie tipologia personajului din opera pe care o alege şi, ulterior, să formuleze concluzia cu privire la asemănările / deosebirile dintre aceste două personaje. Deci, înainte de a raporta personajul Ion la protagonistul romanului Moromeţii, elevul va trebui să scrie că: „Ilie Moromete este un ţăran cu pământ, dar permanent ameninţat să-l piardă. Harnic, autoritar cu feciorii săi, sociabil, el nu devine un rob al pământului, considerând că omul trebuie să aibă şi clipe de răgaz pentru a contempla viaţa. Crede că va putea să reziste tuturor greutăţilor vieţii, construindu-şi fericirea pe iluzie, având convingerea că lumea este aşa cum şi-o închipuie el, că nenorocirile sunt numai ale altora. Acest fapt explică prăbuşirea personajului”.

În concluzie subliniem că, în procesul receptării textului literar, caracterizarea personajelor este încă tributară unui schematism (se insistă excesiv asupra trăsăturilor psihocaracterologice). Ceea ce rămâne în afara demersului analitic este tocmai punerea în lumină a anumitor valenţe ale personajului privit / analizat din diverse perspective. Or, a caracteriza un personaj înseamnă a-l simţi, a-i înţelege comportamentul, a-l raporta la universul de viaţă ce l-a generat şi în care îşi duce existenţa, la ideologia epocii exprimată în modelul uman elaborat, a-l judeca valoric, a-i desprinde virtuţile sau defectele lui morale ca tip artistic. Numai realizând, împreună cu elevii, toate aceste obiective, se poate spune că analiza literară a unei opere artistice şi, implicit, caracterizarea personajului au o finalitate eficientă.

SURSA: http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=2426

Exemple de itemi + rezolvari

 Comentează, în 4-5 enunţuri, semnificaţia titlului în raport cu mesajul global al operei.

 Pus în situaţia de a comenta titlul unei opere literare, elevul ar fi bine, mai întâi, să determine:

a) din ce se compune titlul (dintr-un substantiv / adjectiv, verb, adverb, dintr-o îmbinare de cuvinte, dintr-un enunţ, dintr-o figură de stil etc.);

b) ce legătură are titlul cu tema şi cu mesajul textului (este reluat în text / este explicit / încifrat);

c) ce indică / denumeşte el: o stare (Nevroză de G. Bacovia), o atmosferă (Plouă de G. Bacovia), locul (În parc de G. Bacovia), timpul (Când de Gr. Vieru), specia (Elegie de toamnă de Radu Stanca), tema (Mama de Gr. Vieru), sentimentul dominant (Singurătate de M. Eminescu), personajul (Orfeu și Euridice de Șt. Augustin Doinaș), un îndemn (Lasă-ţi lumea... de M. Eminescu) etc.

d) dacă titlul conţine (sau nu) o sinteză a ideilor transpuse în text (Arta şi iubirea de N. Crainic).

Pornind de la aceste repere, elevul va putea să comenteze lesne titlul, cele patru-cinci enunţuri ale sale având, de exemplu, următoarea formă: „Titlul poeziei Floare albastră este alcătuit dintr-o îmbinare de cuvinte, care, la rândul ei, se constituie dintr-un un substantiv şi un adjectiv, acesta din urmă făcând parte din sfera cromatică. Reluat în ultima strofă a poeziei, titlul are valoare de simbol, «floare albastră» fiind expresia însăşi a inexprimabilului, a infinitului. De fapt, titlul sintetizează ideile textului: iubirea terestră este efemeră («Şi-a murit iubirea noastră») în raport cu cea eternă, din planul idealităţii, spre care tinde eul liric, întruchipată de floarea albastră («Floare-albastră, floare-albastră»)”.

Comentează, în 10-12 enunțuri, mesajul global al poeziei Trecut-au anii de M. Eminescu în raport cu afirmația „Cu toţii avem câte o maşină a timpului. Pe unii ne duce înapoi în timp, această maşină fiind numită amintire. Pe alţii ne îndreaptă spre viitor, această maşină a timpului purtând numele de visare” (Jeremy Irons).

Conform baremului de corectare elaborat de Minister (un astfel de barem poate fi găsit pe site-ul Ministerului, sesiunea 2013), elevul va avea: 

a) de formulat mesajul global al poeziei (3 p.); 

b) de raportat mesajul global la titlu (2 p.); 

c) de dezvoltat ideea din afirmație (2 p.); 

d) de relaționat propriul punct de vedere despre mesaj cu afirmația în cauză (2 p.). 

Ţinem să atragem atenţia asupra faptului că textul elaborat de elev trebuie să conţină nu mai puţin de 4 alineate, în funcţie de cerinţe. Textul lui poate arăta în felul următor:

   „Poezia Trecut-au anii reuneşte motivele fugit irreparabile tempus, soarta schimbătoare, paradisul pierdut al copilăriei, spaima îmbătrânirii, a singurătăţii şi a morţii. În viziunea poetului, viaţa este germenele morţii, vremea fabuloasă a copilăriei fiind pierdută dincolo de pragul timpului mişcător («Pierdut e totu-n zarea tinereţii»). Timpul real nimiceşte, destramă. Emoţia eului liric, provocată de sentimentul efemerităţii noastre, deci de condiţia tragică a omului, este tristeţea apăsătoare, copleşitoare, cu efecte malefice, paralizante chiar şi asupra muzei, a spiritului său lăuntric: «Cu mâna mea în van pe liră lunec».

    Titlul poeziei este alcătuit din verbul «trecut-au» (o formă arhaică a perfectului compus cu auxiliarul inversat, care conţine deja sugestia vechimii şi-l accentuează totodată pe verbul «a trece». Forma gramaticală aleasă pentru substantivul anii (articulat hotărât) transmite o concreteţe anume: sunt anii pe care poetul îi ştie, îi priveşte în muta lor perindare prin văile amintirii.

    Conform lui Jeremy Irons, timpul este implacabil, ireversibil. Amintirile sunt unica mărturie a vieţii consumate deja, a curgerii ei spre veşnicul întuneric. Salvarea de sentimentul timpului sunt visele. Ele îi insuflă omului puterea de a învinge sentimentul destrămării.

     Poezia Trecut-au anii şi afirmaţia lui Jeremy Irons exprimă acelaşi mesaj. În opera eminesciană, opoziţia dintre trecutul scăldat în lumină, sugerat de metafora «zarea tinereţii» şi prezentul trist, sfâşietor («azi nu mă-ncântă») amplifică sentimentul perisabilităţii iminente a omului. Tot ceea ce a oferit farmec vieţii de copil («poveşti şi doine, ghicitori, eresuri») a fost înghiţit de timpul necruţător. Amintirile şi visele, despre care vorbeşte autorul afirmaţiei, reprezintă cele două faţete ale timpului (trecut şi viitor) şi, implicit, destinul implacabil al omului”.

 Raportează poezia la un gen şi la o specie literară, argumentându-ţi opinia.

Rezolvând acest item, elevii, de regulă, numesc trăsăturile genului şi ale speciei în cauză. Or, conform condiţiei, ei trebuie şi să argumenteze orice trăsătură cu exemple din text. Mai jos propunem o variantă de răspuns.

„Poezia Nervi de toamnă de G. Bacovia aparţine genului liric, deoarece:

a) este scrisă în versuri, aranjate în trei catrene, în care versul al doilea rimează cu cel de-al patrulea («oftează» – «burează»), iar primul şi al treilea nu rimează;

b) este prezent eul liric, ale cărui mărci gramaticale sunt pronumele personal, persoana I, singular («eu», «mă», «îmi»), verbele la indicativ prezent, persoana I, singular («stau», «mă duc», «mă-ntorc» etc.).

c) are un pronunţat caracter subiectiv, afectiv, marcat de stările trăite de eul liric (boală, tristeţe, pustiu şi dezechilibru sufletesc), sugerate de personificarea «copacii oftează», metonimiile-simbol «tuse», «plânset», simbolurile «ploaie» («burează») etc.

Poezia este o elegie cu elemente de pastel, deoarece:

a) sentimentul dominant este cel al tristeţii, prezentă într-o gamă variată: boală, singurătate, dezechilibru sufletesc, râs absurd;

b) aspectele de viaţă care determină sentimentul fundamental al eului liric sunt: toamna, ploaia, boala, frigul şi, în ultimă instanţă, singurătatea, care devin şi simboluri ale poeziei;

c) este prezent un tablou de natură («E toamnă, e foşnet, e somn ... / Copacii, pe stradă, oftează /.../ Şi-i frig şi burează»)”.

Modele-subiectul al treilea

Parametrii caracterizarii de la subiectul II

Sentimentele fundamentale ale textului:
Algoritm
1.determinați și fixați sentimentele fundamentale ale textului
Bucurie; admirație; încîntare; uimire; satisfacție; satisfacție; duioșie; dragoste;
Încurajare; încredere; respect; mulțumire; speranță; demnitate; mîndrie;
Tristețe, resemnare; melancolie; jale; dor; durere; regret: compasiune: compătimire; frică;
Supărare; nemulțumire; neîmpăcare cu soara; disperare; condamnare; ură; repulsie; răzbunare; furie;
Nedumerire; confuzie; certitudine;

2. desprindeți modalitățile de exprimare a sentimentelor fundamentale:
Prin destăinuire directă( numind direct sentimentul, fără echivoc); ”Sînt trist...”, ”Sînt mîndru...”
Prin intermediul imaginilor artisitice; paralelă, comparație, antiteză, gradație, hiperbolă, metaforă, alegoric, simbol, etc.
În mod direct: din subtext;

Formule de utilizat:
Sentimentele sugerează/ accentuează/ evidențiază/ conturează/ crează impresia/ se remarcă/ impresionează(pentru opinii)/ emoționează
Prezentarea sentimentelor de ... este mai mult un pretext pentru a înfățișa trăiri general-umane...
Intensitatea sentimentelor exprimate de eul liric este evidențiată prin...
Cuvintele ... generează sentimente de ...
Eul liric își exprimă cu multă pregnanță(evident) metaforică și expresivă trăirile
Eul liric se implică afectiv în strofa a doua ...
Sentimentele exprimate sînt nu mai diverse și complexe ci și profunde, dovadă fiind folosirea interogației retorice.
Eului liric – vocea prin intermediul căreia autorul își exprimă stări sufletești, idei.

Prezența eului liric:
Pronume la persoana I singular(”eu”, ”din mine”, ”mea”, ”de mine”);
Verbe la persoana I singular(”aș avea”, ”aș putea”, ”(mă) furișez”, ”nu pot”);
Adresare directă prin pronume și verb la persoana a II-a singular(”te-ai dus”);
Vocativ(”O, tinereță, tinerețea mea!”);
Prezența eului  liric este evidențiată de mărci lexico-gramaticale specifice... frecvența verbelor și a pronumelor de persoana I, punctuație expresivă.
Ipostaza eului liric în text este aceea de reprezentat al unei întregi categorii – cea a copiilor în relația cu părinții – vocea poetică exprinmînd sentimente general-umane. Acest respect este ilustrat atît de forma articulată de plural a substantivului părinții, cît și de persoana I plural a pronumelor personale.

Modalități de caracterizare:
Caracterizare directă (autorul comunică direct trăsăturile difinitorii ale personajului):
Din spusele naratorului: fapte semnificative, atitudini relevante, opoziție cu alte personaje, date biografice, portret fizic, gesturi.
Autocaracterizare: monologul interior, introspecția, mărturia directă, sinceră, confesiunea, autonaliza, prin gînduri, sentimente, fapte, limbaj, referire la detalii biografice;
De către alte personaje: atitudinea și aprecierea personajului de către alte personaje din operă;

Caracterizarea indirectă (deducerea unor calități umane particulare)
Prin acțiunele în care autorul și-a angajat personajul, fapte;
Modul personajului de a gîndi și a se manifesta;
Particularitățile de limbaj și abilitățile de comunicare prin care autorul și-a prezentat personajul;
Mediul, ambianța în care trăiește și activează personajul;
Numele;
Îmbrăcămintea;

Oricare dintre, cu citatele ilustrative:
Prin cuvintele autorului: avea simțul umorului; s-a născut pentru a fi liber;
Prin faptele relevante ale personajului: balansa cu dibăcie; a protestat; s-a făcut a uita invitația; s-a hotărît; a rîs; a poruncit; a pornit în urma;
Prin modul în care este perceput de alte personaje: boierii... îngrozindu-se; Divanul a venit cu plecăciune
Prin sentimentele personajului: era o stare de lucruri oarecum înjositoare după frămîntări grele și îndelungate; avea impresia că ei stau la pîndă;
Caracterizarea directă prin spusele naratorului, prin procedeele; portret fizic, fapte semnificative, atitudini relevante, gesturi, date biografice.

Trăsături morale:
Tenacitate, perseverență, hotărîre, capacitate de a se concentra, cunoaștere forțelor proprii (autoevaluare adecvată), disciplină mentală, bunăvoință, optimism etc.
Devotamentul, dăruirea, capacitatea de interiorizare și însingurare, capacitatea de a privi lumea prin prisma poeticului, gătința de sacrificiu etc.
Orice trăsătură morală ce derivă din text și este ilustrată cu citate din acesta: integritatea (s-a hotărît), chibzuința (după frămîntări grele și îndelungate), precauția(a zis să-l aștepte), simțul umorului(marele nenoroc al lui vodă a fost simțul umorului), interesul pentru treburile țării (pentru că avea griji destule), capacitatea de a lua decizii (a rîs... a poruncit...a pornit) ș.a.
Curată,sensibil, disperată, orgolioasă, calmă, închisă, rece, visătoare, lucidă, calculată etc.
Comunicativă, tenace, amabilă, cochetă, locvace(vorbăreț).

Valori:
Valori etice, morale:
Libertatea (s-a născut pentru a fi liber)
Duplicitatea (balansa...între două mari puteri)
Demnitatea(o stare de lucruri oarecum înjositoare)
Valori spirituale:
Patriotismul, inspirația, iubirea, sacrificiu, fidelitatea, curajul, spiritul de dreptate, generozitatea

Încadrarea personajului într-o tipologie etică:
Tipul intelectualului;
Tipul tînărului în plină formare;
Tipul personajului reflector/gînditor;
Tipul cochetei;
Personaj din categoria tipurilor umane experimentate și încercate de viață, dar care reușesc să-și păstreze sufletul de copil.

Interpretarea adecvată a atitudinii naratorului față de personajul său/atitudinii unui personaj față de altul:
Admirație, respect, apreciere, considerație, recunoaștere etc.
Venerare, respect, apreciere, considerație, recunoștință, dragoste, obsesie etc.
Milă, înțelegere, compătimire, compasiune, îngăduință.

Atitudinea față de personajul literar:
Din următorul context se înțelege că personajul...
Vom sesiza vîrsta personajului prin următoarele detalii...
Personajul este pasionat de ..., ceea ce dovedește că este ...
Pasiunea eroului pentru ... demonstrează că ...
Atașamentul deosebit al personajului pentru ... va elucida trăsăturile următoare...
Tentația personajului pentru (anumite obiecte, ocupații etc.) ... ne face să înțelegem că acest se înscrie printre ...
Fragmentul următor ... vine să ne demonstreze faptul că personajul este cuprins într-o vîrstă a ...
Ne permite să observăm atracția protaginistului pentru (anumit domeniu, ocupație)...
Spunem cu certitudine că personajul este un adept al ...
Fără îndoială, personajul se înscrie în gama celor devotați ... (anumitor situații, confesiuni etc.) ...
Eroul va fi observat de mai multe personaje ca un tip ...
Privit din unghiiul de vedere al ... personajul ca un tip ...
Se subînțelege din anumite împrejurări ... că personajul aparține unei categorii de vîrstă...
Numele personajului sugerează preocupările acestuia pentru ...
Personajul este un adevărat model de ...
Prezentarea de către autor este elocventă...
Marca personajului o constitue ( o trăsătură generală de caracter)
În figuara personajului autorul a proiectat (o tipologie) ...
Personajul prin infinita sa frumusețe ilustrează ...
Deducem că...

Mediul în care trăiește:
Personajul este prezentat prin ...
Din cele urmărite vom concluziona că personajul...


Aspect fizic:
Din fragmentul ... se desprind cîteva detalii ale caracterizării, descrierii personajului...
Personajul se deosebește printr-un stil...
Modul de a se coafla ne vorbește despre...
Tendința de a atrage atenție asupra anumitor elemente ale vestimentației vine să ne concentreze...
Imaginea personajului se deosebește printr-o coloratură afectivă sporită...
Descrierea portretică consemnează elementele...
La început, se conturează un portret static(dinamic), deoarece...
Dar pe măsură ce începe să acționeze și portretul ei se dinamizează prin ...
Portretul fizic se desprinde în mod direct din cuvintele naratorului.
În realizaea portretului, autorul folosește ca modalitate de exprimare...
Din punct de vedere fizic, perosnajul nu i se face nici o descriere, dar, se subînțelege căă, fiind, personajul ce întruchipează binele, este...
Lipsesc detalii de portrec fizic, accentul căzînd, în viziunea creatorului pe trăsăturile morale ale personajului.
Dimensiunile portretului sunt dominant morale, existînd doar un detaliu folosit ca element de ordin fizic.
Absența portretului fizic îi conferă textului un grad mai mare de generalitate, întrucît ...
În conturarea trăsăturilor fizice și morale ale personajului, vom aprecia rolul( un mod de expunere dominant sau o expresie, figură de stil ...)

Aspect moral:
Vom enumera calitățile de valoare ale personajului ...
Stare sufletească generală este accentuată( gradat, haotic...) de ...
Dacă alte personaje ..., atunci acest personaj ...
Departe de a fi ... , personjul în discuția rămîne a fi ...
Posibilă paralelă între personajele ... ar nuanța mai mult aspectul moral al personajului aflat în discuție.
Sunt puse în evidență următoarele trăsături de caracter ...
Trăsăturile de caracter( lașitatea, trufia, bunătatea, principialitatea ... se desprind din următoarele fragmente ...
Am observat din faptul că ... o trăsătură de caracter ca ...
Personajele încearcă sentimente de ( repulsie, admirație, ură, dragoste, simpatie) ...
Personajul este prezentat în lucrare ca ...
Personajul trăiește sentimentul de ...
Personajul se simte în lumea operei...
Personajul poate fi considerat o sinteză a ...
Aparent, personajul e...
Complexitatea sufletească a personajului reiese din ...
Personajul poate fi considerat o sinteză a ...
Aparent, personajul e ...
Complexitatea sufletească a personajului reiese din ...
Personajul se conduce după ...
Este un personaj care cunoaște ...
Portretul  moral se conturează atît prin mijloace directe, cît și prin mijloace indirecte ...
Portretul moral este conturat în special prin caracterizarea (directă, indirectă)
Portretul moral se completează cu alte trăsături care se desprind din vorbe.
Cele mai multe trăsături se desprind în mod indirect din fapte, vorbe, gesturi, relația cu celelalte personaje și din numele ei.
În cuprinsul (introducerea, încheierea ) operei, este accentuat portretul moral, realizat prin procedee ale caracterizării directe și indirecte.
Trăsăturile morale ale personajului sunt oferite de ...

Comportamnetul:
Vom sublinia un comportament...
Acțiunile personajului vorbesc despre ...
Personajul provoacă interes cititorului prin ...
Se simte atitudinea personajului față de ...
Comportamentul .. este îndreptățit de ... Enunțul ... vine să argumenteze trăsătura de caracter a personajului ...
Se observă că următoarele elemente reconstituie imaginea veridică a eroului
Eroul admiră ( se întristează, se refugiază, se înstrăinează, deplînge situația, se bucură, ale sentiment)
Eroul încearcă sentimentul de ...
Protagonistul trece prin stări sufletești ca...
Personajul simbolizează...
Personajul întruchipează...
În discursul eroului liric predomină ...( ură, dispreț, admirație, respect, nostalgie, dragoste, patetismul, etc.)
Eroul liric se identifică cu..
Personajul este inspirat de ...
În centru atenției revine personajul ... prin forța sa de ... ( convingere, trăire sentimentală, locvacitate...)
În spatele personajului se ascunde ... ( o trăsătură de caracter ce se lasă văzută cu ochiul liber)
Trăsătura de a ( un verb ce exprimă o trăsătură, de ex: a fi mîndru) ... se conturează grație ...

Relațiile cu alte personaje:
Prezintă interes momentul în care...
Personajele ce se află în relație cu eroul ne prezintă caracterul acestuia prin...
În viziunea ( scriitorul, altor personaje) personajul este...
Atmosfera dominantă în operă literară influențează( pozitiv, negativ) asupra personajului ...
Drept argumente ne servesc spusele, afirmațiile, situațiile ... în care personajul...
Vom preciza că personajul...
Vom constata că personajul...
Autorul sugerează că personajul este ... prin următorul  fragment...
Comportamentul personajului se asociază cu cel al ( alt personaj din această operă, din altă operă) ...
Autorul reușește să ne convingă că protagonistul ...
Există o relație de ... între alte personaje